
Satul cu Salcâmi (fragment) – Simona Poclid
Satul cu salcâmi Iarna se înmuia. Brațele lui Adam se îngreunaseră; copilul Nataliei se împingea în pântece și bucuria îi purta dincolo de tinda lor,
Satul cu salcâmi Iarna se înmuia. Brațele lui Adam se îngreunaseră; copilul Nataliei se împingea în pântece și bucuria îi purta dincolo de tinda lor,
Sunt acele momente în care te simți la pământ și nimic nu mai are sens. Tot ce iubeai cândva, tot ce îți dădea aripi… în