Să nu te dai bătută niciodată – aceasta este adevărata putere. Chiar şi atunci când pământul îți fuge de sub picioare şi când cerul se dărâmă peste tine, să ştii că întotdeauna vei găsi o cale de ieşire.
Am o dorință de a fugi de tot. Să mă ascund în cel mai îndepărtat ungher al lumii. Să fug mâncând pământul ca şi cum aş fi cea mai flămândă. Dar stau. Stau şi înfrunt totul. Oare aş avea încotro?
Mă întreb adesea de ce oamenii refuză vehement să renunțe la orgolii.
De ce oamenilor le place să posede?
Iar apoi se miră de ce nu mai sunt iubiți…
În urmă cu puțin timp, Cezar, fiul cel mic, se comporta ”neadecvat” cu bunica lui. Mi-am făcut datoria morală de a-i spune că nu este frumos, însă el continua. Apoi l-am observat şi, când fiul cel mare mi-a spus din nou că fratele lui nu încetează, am răspuns:
– Ştii, Alex, eu i-am zis să nu mai facă aşa, dar uneori oamenii trebuie să ştie cum să se facă iubiți.
Nu ştiu dacă am fost auzită, dar chiar nu îmi pasă. Am obosit să ”îi învăț” pe cei din jurul meu cum să se facă iubiți. Am obosit pentru că mi-am dat seama că oamenii iubesc cum vor ei, uitând să privească şi spre ceilalți.
Nu, nu este de ajuns să iubeşti cum vrei tu. Iubirea asta este plină de egoism şi falimentară. Dacă nu eşti în stare să priveşti şi spre celălalt şi îl foloseşti ca pe o sursă în care tu te simți confortabil, ei bine… asta nu este iubire.
Poate că vorbesc ambiguu, fie-mi cu iertare, dar… aş vrea să pot avea puterea de a explica de ce oamenii trebuie să învețe să se facă iubiți.
Voi răspunde simplu: pentru a fi fericiți.
De fapt nimeni nu poate spune care este modul corect de a iubi, dar tuturor ne place ideea de a ne simți împliniți alături de cineva.
Iubirea pe care o văd arată astfel:
– să fii atent la nevoile celuilalt
– să observi ce îi place şi ce îi displace
– să eviți să provoci disconfort
– să ai curajul de a-ți cere iertare
– să nu mai repeți ceea ce pe celălalt îl doare
– să respecți limitele celuilalt
– să oferi intimitate și libertate.
Când acestea nu sunt respectate, îmi iau dreptul de a spune că nu este iubire. Ci orgoliu și posesiune.
Iată cum am ajuns să nu-mi mai ofer iubirea unui om care nu a ştiut cum să se facă iubit. Şi ştiu, da… chiar ştiu că nu există iubire perfectă şi nicio rețetă sigură care să ne învețe cum este corect să iubim.
Dar mai ştiu ceva… Nu are rost să stăm lângă un om a cărui iubire este total diferită de a noastră. Nu ar fi corect pentru sufletul nostru să credem că trebuie să rămânem acolo unde nu suntem fericiți.
De ce să stăm? Doar pentru că nu avem certitudinea că am putea găsi o persoană a cărui iubire să fie aproape de viziunea pe care noi o avem despre iubire? Nu merge așa!
Lumea se miră că plec dintr-o căsnicie în care grija și iubirea care îmi sunt oferite, pentru mine sunt orgoliu şi posesiune. M-am săturat să mi se spună că greşesc renunțând la o căsnicie în care nu sunt fericită cu felul în care el mă iubeşte. Modul lui de a iubi poate că nu este greșit, ci diferit. Este greșit doar pentru mine.
Am obosit…
…Iar celor care nu înțeleg, le spun doar atât: nu voi ați trăit în papucii mei şi nu voi ați plâns lacrimile mele.
Ştiu că din exterior totul părea perfect. Dar aș prefera să nu mai încercați să mă convingeți de nimic.
Dacă asta este cea mai mare greşeală pe care o fac (aşa cum mi se spune) eu voi trăi cu ea. Aşa cum am trăit toate ce m-au făcut să iau decizia asta. Nu veți simți voi nimic! La fel cum nu ați simțit nimic de fiecare dată când sufletul mi-a fost sfâşiat.
Da, dpdv social am tot ce mi-am dorit. Aveți dreptate! Dar nu este acesta un motiv pentru care este simplu de înțeles de ce renunț la tot? Simplu: decizia mea ține strict de partea emoțională. Sau de „chestii intangibile” aşa cum mi s-a mai spus.
Dar ce contează?
Cred cu putere că oamenii trebuie să învețe cum să se facă iubiți atunci când iubesc doar cum vor ei. Sau bine… să găsească doar persoana care poate trăi astfel. Eu refuz. Pentru că pentru mine nu funcționează ”contrariile care se atrag”. De fapt e atât de simplu.
Și dacă impresia ar fi că mă dau bătută, adevărul este că lucrurile stau exact invers. Când pământul a început să-mi fugă de sub picioare şi când cerul se dărâma peste mine, am găsit o cale de ieşire.
Aveam o dorință de a fugi de tot. Dar nu mai vreau să fug. Doar plec mâncând pământul ca şi cum aş fi cea mai flămândă. Flămândă după ceea ce sufletul meu știe că există: liniște, iubire, fericire…
Acum stau și înfrunt plecarea mea. Oare aş avea încotro?
Să nu te dai bătută niciodată – aceasta este adevărata putere!
10 Responses
Asa e. Foarte bine ai spus, oamenii trebuie să se facă iubiti, nu iubim toti la fel. Ce spun altii conteaza puțin, și eu am iesit dintr-o căsnicie care de afara părea perfectă – doar tu stii ce e acolo. Sa nu-ti pară rau niciodată ca iesi din ceva toxic, e cea mai bună decizie pe care o poti lua. La mine asa a fost, o șansă de a începe o viață nouă. Multa putere iti doresc.
Mulțumesc mult, dragă Raluca! ????
Draga mea, eu ți-am mai spus, mai bine singură, decât o companie proastă. Cu cât ieși mai repede dintr-o relație toxică, cu atât mai bine.
Numai cine a trecut prin ce treci tu poate înțelege. Restul chibițeză.
Eu m-am dezmeticit în doi ani și am fugit mâncând nori.
A fost cel mai bun lucru pe care l-am făcut. Mi-am continuat studiile pe care le întrerupsesem, m-am așezat bine pe picioarele mele, apoi mi-am luat lumea în cap și l-a figurat. Dar întâi mi-am luat-o la propriu.
În opinia unora, am greșit. În fața mea, deloc. Iubirea și respectul nu sunt mărfuri de troc.
Mulțumesc pentru încurajări, dragă Almona! ????
Voiam să-ți doresc mult curaj. Dar ai avut deja cînd n-ai mai mers pe-um drum bătut și-nchis, cum se merge de obicei. Iar lumea care comentează faptele tale e tocmai aceea care nu ar avea curajul unui asemenea pas.
Multă liniște să găsești și să-ți rămînă!
Dana dragă, dovadă mai mare de curaj pentru propria identitate nu cred ca există. Lumea judecă ușor din cauza credințelor limitative in care am crescut: să taci și să înghiți, să nu îți dorești mai mult, să nu divorțezi că este rușine și câte și mai câte. Nimeni, dar nimeni nu are dreptul să te judece sau să îți dea sfaturi pentru că nu a trăit viața ta. Îți doresc multă putere, să îți recapeți zâmbetul și să privești înainte cu optimism. Te îmbrățișez!
+1 de la mine Mari! Foarte faina argumentarea! Dana alege ce crezi ca e mai bine pentru tine.
Mulțumesc, Oana!
„Si,din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.
Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.”
„Cereţi , şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.
Căci oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.”
Un sfârsit de saptamâna binecuvântat cu liniste, pace, iubire si Lumina Divina, draga Dana !
Îmi spui te rog de unde iești?