Bucătăria prin ochii copilului de ieri (Leapșă)

Am primit o pasă de la Răzvan să preiau această leapșă și să o scriu cu expresii din fotbal. Nu știu cât de mult îmi vor ieși expresiile, dar dacă am promis așa fac. Despre ce este această leapșă? Ei bine, este despre cum vedeam bucătăria atunci când eram mică și despre hat-trick-urile bunicii. De ce am acceptat această leapșă? Pentru că m-a dus printre amintiri frumoase pe care aproape că le uitasem.

Așadar,

Când bunica/mama gătea, treaba mea era să…

…pasez o mare parte dintre ingrediente. Eu și bunica ne puneam banderole de căpitan și mă poziționam undeva aproape de centrul bucătăriei pentru a ajunge cât mai ușor în orice colț al terenului. Îmi făcea mare plăcere să particip la joc și cred că dădeam pase destul de bune, având în vedere că de fiecare dată suporterii plecau fericiți de la masă.

Mirosul care mă duce direct în bucătăria bunicii/mamei este…

…mirosul de esență de rom. Bunica făcea cele mai bune prăjituri cu rom!Îmi amintesc râzând ziua în care bunica mi-a cerut să îi pasez sticluța cu esență, iar eu am alergat cu viteză spre ea dorind să îi dau o pasă decisivă, doar că am intrat in ofsaid și am faultat toate castroanele cu cremă de pe masă. Din păcate am luat atunci un cartonaș roșu și am fost nevoită să urmăresc tot meciul de pe margine.

Gustul care face cu mine acelaşi lucru…

…este gustul ciocolatei de casă. Acum am devenit melancolică și tare aș vrea să îi cer lui Dumnezeu un timp adițional în care să mai am o dată ocazia de a fi mijlocașul central al bucătăriei bunicii.

Dacă ar fi fost după mine, aș fi mâncat toată ziua numai…

Dacă voi scrie din nou ”ciocolată de casă” voi părea prea fixată pe ea? Mi-a plăcut enorm și îmi este atât de dor! Vă amintiți ce bun era laptele praf? Ca să-mi potolească nerăbdarea, bunica îmi amesteca mereu într-o ceșcuță niște lapte praf cu apă și cred că aceasta era de fapt metoda ei secretă de deposedare atunci când uitam că jucam în aceeași echipă și îi deveneam adversar.

Deşi când eram copil mâncam cu poftă, acum nu aş mai putea mânca…

Chiar nu știu. Nu am fost pretențioasă la mâncare și întotdeauna când făceam mofturi, bunica și mama au știut cum să îmi dea o pasă filtrantă punând mereu ceva magic în rețetele lor. Sau… în caz de faultam gălăgios mă trimiteau în suprafața de pedeapsă.

Deşi ştiam că n-ar prea fi voie, prin bucătărie obişnuiam să…

…să provoc un penalty și să-mi iau autogol atunci când îmi băgam degetele în dulceața de nuci a bunicii. Furam doar nucile, iar borcanele golașe le trimiteam în corner.

Cea mai pregnantă amintire din bucătăria bunicii/mamei…

…acele momente când așteptam cu nerăbdare ca blaturile prăjiturilor să fie unse cu cremă pentru a-mi putea băga degetele în castroane. Nici în prăjituri nu erau atât de delicioase cremele precum le savuram de pe degete. Bine, da… mă murdăream și eu până la apărătoare.

Cert este că bunica chiar era un căpitan pe cinste și tare dor îmi este de Hat Trick-urile ei…

Pasez leapșa mai departe către…
Otilia, Eva, Costică, Daniel, Dana.
De fapt o poate prelua oricine și nu este obligatoriu criteriul cu expresiile din fotbal.