anaphielle

4 Citate mâzgâlite pe un carnețel

Share

Citate 

Mă gândeam să profit de faptul că e Căsuța unui Melc fără stăpână weekendul ăsta și să îmi fac de cap nițel.

 

Planul inițial era să combin ojele între ele și să inventez un rogvaiv nou, să intru încălțat până-n sufragerie și să ascult Ștefan Bănică cu volumul dat tare, să zică vecinii că a înnebunit proprietara. Dar astea sunt copilării, am trecut de mult de vârsta ce mi-ar fi permis să fac asta.

 

În timp ce stăteam cumințel în curte și mă jucam cu cele două pisici, am văzut pe masă un carnețel, mâzgălit în mare parte în creion. Nu m-am putut abține și l-am răsfoit, m-am gândit că o să fiu iertat în cele din urmă pentru că am îndrăznit să invadez mintea creativă a poetului.

 

Pe una dintre pagini era desenat în creion bustul solemn al unui domn ce purta coif, iar mai jos era scris un text, cu litere destul de ciudate. M-am chinuit puțin să citesc, mai mult am ghicit decât am citit. Scria așă:

 

„Mai bine aș vrea să fiu cel dintâi într-un sat decât al doilea la Roma.”

 

Eu asociez Roma cu AS Roma, iar apoi mă gândesc repede la unicul ei Căpitan, Francesco Totti, dar citatul ăsta nu avea legătură cu fotbalul. Textul de mai sus e un citat din Iulius Cezar.

 

Nu știu cum se întâmplă lucrurile în căpșorul altora, dar mie citatul de mai sus mi-a creat un scurtcircuit. Am un ego atât de mare, că nu m-aș mulțumi niciodată să fiu al doilea la ceva, dacă mi-ar păsa cu adevărat de lucrul respectiv.

 

Îmi amintesc un interviu cu Zlatan Ibrahimovic, acesta zicea că pentru el nu e deloc onorant să fie al doilea cel mai bun jucător de fotbal din istoria Suediei… Bine, nu sunt atât de ignorant încât să mă compar cu Francesco Totti, Julius Caesar sau Zlatan Ibrahimovic, dar asta nu înseamnă că nu pot rezona cu ce au spus ei.

 

Pe măsură ce răsfoiam carnețelul, mi-a sărit în ochi un alt citat, care m-a făcut să zâmbesc. Era o frază spusă de către Dalai Lama, am înțeles rapid de ce își avea locul ei, scrijelită pe carnețel:

 

„Fii bun ori de câte ori e posibil. Și e posibil întotdeauna.”

 

Îmi place să cred că universul îi răsplătește pe cei care sunt buni și îi ajută pe ceilalți. Sau, dacă ne gândim că orice acțiune are și o reacțiune, ca la fizică, cu cât deranjezi pe cât mai puțină lume, cu atât vor fi mai puțini oameni care vor încerca să te deranjeze.

 

Gazda mă rugase să hrănesc felinele, dar nu îmi aminteam exact care pliculeț era pentru cea roșcată și care pentru cealaltă, însă am presupus că o să mă ajute ele. Speram că fiecare pisică va mânca din porția ei, chiar dacă eu probabil voi greși castroanele (că așa lucrează fraierul ăla de Murphy).

 

Le-am umplut pe amândouă cu mâncare, după cum am simțit, și am așteptat cumințel să observ feedback-ul. Evident că am greșit, ambele pisici se uitau nevinovate la mine și mă făceau să mă simt ca și cum le-aș ține voluntar nemâncate… A fost nevoie să golesc mâncarea în două farfurii, să spăl castonașele și apoi să pun fiecare porție în castronul corect… Nici bine nu am terminat de făcut asta, că au început să mănânce… Mi-am dat rapid seama că de acum mă vor ignora oricum, așa că am continuat liniștit să răsfoiesc carnețelul.

 

Pe măsură ce răsfoiam carnețelul spre ultimele pagini, m-am oprit asupra unui desen destul de caraghios, făcut în creion. Era un desen parcă incomplet cu un om solid, un pachet de mușchi cu picioare, iar eu nu înțelegeam de ce toate desenele anterioare erau făcute cu o atenție sporită la detalii, iar acesta nici măcar nu era terminat.

 

Sub desen era scris un text semnat de Arnold Schwarzeneger. Da, da, Arnold ăla din Terminator, ăla cu „Asta la Vista Baby!”. Doar că acum zisese ceva mai inteligent:

 

citate

Puterea nu vine din victorii. Luptele din tine îți dau putere. Când te lupți cu greul și te hotărăști să nu cedezi, aceea este puterea.

 

După ce am citit, am înțeles că desenul era incomplet pentru că nu conta, relevant era doar mesajul scris sub el.

 

Arnold are dreptate. Oamenii puternici sunt ăia care pot să ia decizii și care mai apoi reușesc să le ducă pe picioare. Până la urmă, toți avem momente grele, toți suntem nehotărâți și simțim că anumite lucruri sunt mult prea complicate. Dar tot ce contează este să nu ne dăm bătuți! Să nu renunțăm înainte să reușim!

 

Pe ultima pagină era un citat din Mahatma Gandhi:

 

„Trebuie să fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.”

 

Pe acesta îl știam demult, dar îmi place mai mult „Schimbarea trebuie să înceapă cu tine!”. Deși mesajul este același, al doilea parcă instigă la acțiune începând de acum. Zici că are implementat și un buton call-to-action.

 

Aș mai fi răsfoit carnețelul, dar se făcuse destul de târziu. Am băgat pisicile în casă, am stins toate becurile și m-am asigurat că încui bine ușa în urma mea, conform instrucțiunilor. Dacă va mai exista o dată viitoare, cred totuși că voi face gluma cu Ștefan Bănică.

 

Articolul a fost scris de Răzvan, care atunci când nu hrănește pisicile altora, scrie despre oameni, IT, experiențe și călătorii pe 99xp.ro.

navigatie

3 Responses

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *