anaphielle

Perfect de imperfectă

femeia perfecta
Share

Am înțeles la un moment dat că cel mai benefic lucru pe care îl pot face pentru mine este să îmi ofer timp. Nu doar să am răbdare cu mine, ci să mă întâlnesc cu mine. În fiecare zi.

Să mă trezesc dimineața devreme și să stau cu mine la o cafea, să mă privesc în oglindă și să-mi spun cuvinte frumoase. Să-mi zâmbesc sincer și, prin urmare, să aleg să fiu fericită.

Ce bine sună, nu-i așa? Dar recunosc, nu-mi iese mereu. Sunt zile în care uit de mine cuprinsă fiind de zgomotul minții.

Am înțeles de mult că perfecțiunea a murit, iar în locul ei există o imperfecțiune pe care nu am putut-o evita. Imperfecțiunea asta… ei bine, ea poate fi perfectă în felul ei sau ne poate distruge.

perfect imperfecta femeia perfecta

Adevărul este că vedem în viață doar ceea ce alegem noi să vedem.

Și avem doar două opțiuni: perfect de imperfect sau groaznic imperfect.

Am înțeles la un moment dat că ar fi timpul să încep să reflectez asupra părților din mine pe care le consideram inacceptabile. Eram într-o luptă continuă cu ele.  Le-am așternut ostenită pe o foaie crezând că astfel voi putea afla cum le-aș putea îmbunătăți. Nu a funcționat.

Dar apoi am început să îmi accept defectele. Astfel mi-am oferit indulgență și am devenit mai tolerantă cu mine însămi.

Cu cât mă criticam mai mult și mai dur, cu-atât mai tare mă simțeam total imperfectă.  Alergam după cai verzi pe pereți. Adică după perfecțiunea pe care nicicând nu o voi dobândi.

Cât de speriată puteam fi de părțile negative!  Și cu cât fugeam mai tare de ele, acestea deveneau coșmarul meu. Așa începusem să mă tem de mine. Aceasta era lipsa iubirii de sine care îmi genera frică, stres și suferință…

perfect imperfecta femeia perfecta

leapsa 10 lucruri - casutaunuimelc.ro

Se poate trăi perfect de imperfect??

Desigur! Când suntem deschiși spre totalitatea naturii noastre, încetăm să ne amăgim că viața poate fi perfectă. Ne putem accepta așa cum suntem, fără să ne mai ascundem de propriile sentimente. Astfel vom putea depăși mai ușor momentele proaste, iar teama de noi va dispărea.

perfect imperfecta femeia perfecta

Să nu mai facem atâta caz de sentimentele  negative. Lumea în care trăim și natura întreagă este dovada că antagonismul este o normalitate. Totul este yin și yang, negativ și pozitiv, bine și rău…   Aceasta este totalitatea ființei umane.

În loc să ne judecăm și să luptăm anapoda, mai degrabă am putea alege toleranța pentru noi. Doar astfel vom reuși să observăm și să ne concentrăm mai mult pe laturile noastre pozitive.

perfect imperfecta femeia perfecta

Am înțeles la un moment dat că perfecțiunea a murit… iar de-atunci sunt perfectă în imperfecțiunea mea.

 

Și când nu mi-a reușit, m-am întâlnit cu mine la o cafea.

”Nu oi fi eu perfectă, dar sunt bine așa cum sunt.”
imagine profil
Anaphielle

Toate cele bune în jurul vostru să se-adune! 

navigatie

15 Responses

  1. Un articol pe care ar trebui sa-l asimilam cu totii. Nici eu nu sunt mereu multumita de mine, si nu ma refer la partea exterioara, la interior – acolo e greul. Dar incerc sa ma iert si sa ma apreciez asa cum sunt. Si unde trebuie, incerc sa mai schimb chestii care trebuie. 🙂

  2. Si eu incerc sa stau mai mult cu mine, fara sa “ne contrazicem”. Dar cata vreme ne imbratisam asa cum suntem, totul e minunat!

  3. Ce mult îmi plac momentele cu mine, dimineața, la cafea, cea mai buna parte a zilei!!! Și cum, cearcănele dispar după ce ma spăl cu apa rece. Sunt perfect de imperfecta, dar asta ma face the greatest! Ok, modesta încă nu a reusit. 😂😂
    Minunat articol, de citit când o luam pe alături cu cărarea. 🤗😘❤️

  4. Asta am facut in ultimii doi ani, de cand am plecat din tara. Si nu m-au mai deranjat imperfectiunile, am domolit frustrarile si nu m-am mai grabit. Si am gasit atatea lucruri frumoase in mine, de care nu stiam, incat imperfecta este mai mult decat perfecta!

  5. Evolutia constanta este atat de benefica..sa citesti mult inseamna intelepciune…impreuna duc la o personalitate frumoasa si o stima de sine ridicata! Mersi pt articol!

  6. Oh, cat de frumos ai scris! Si eu alergam dupa perfectiune, pana mi-am dat seama ca incercam sa fiu perfecta luand in considerare standardele altora. Atunci am inteles ca eu sunt bine (exact asa cum sunt) , iar in fiecare zi incerc sa fiu mai blanda cu mine. Incerc sa imi inteleg reactiile, sa nu fiu prea dura cu mine, sa accept ca am momente mai proaste si ca am si defecte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *