Fără antidot

Au trecut multe și s-au dus toate
Culori argintii și stele pastelate
Aripi crescute mari și apoi tăiate
care-au rămas doar pene variate.
Zâmbete-au apus, au fost abreviate
s-au așternut apoi cuvinte sfâșiate
Ochi muritori, pupile țuguiate
lacrimi și dureri demult lichefiate.

Au trecut multe, nu toate au plecat
A rămas doar gri-ul din gândul pastelat
Nu-mi place rima, nu-mi place c-am tăiat
din versuri variate un stâng abreviat.
Nu, acest suflet nu este sfâșiat
E doar un gol ciudat cu vârful țuguiat
din care curge-un sunet mut – lichefiat.

Da… Trec multe și nu se duc de tot
fiindcă doar durerea e fără antidot…