Am aflat astăzi că Irina Rimes a spus ”domnul sculptor” și mi-am adus aminte de o întâmplare. Văd că s-a făcut mare tam-tam pe acest subiect. De ce a spus astfel? Pentru că așa vorbește ea. De ce oamenii își pierd timpul să o critice? Pentru că n-au nimic mai bun de făcut. Eu vreau să vă povestesc altceva.
Despre cum l-am căutat pe domnul sculptor Brâncuși și nu l-am găsit
Am aflat că la Târgu Mureș apăruse, ca ciuperca după ploaie, un Hotel by Hilton tare fain. Nu-mi amintesc care, dar nu asta contează. Pentru noi, adică eu și el, conta că avea prețuri foarte bune și era aproape all-inclusive. Astfel că ne-am făcut rapid băgăjelul și-am plecat spre marea relaxare ce-avea să vie peste noi.
Își mai amintește cineva vremea în care nu erau ”smartfoane” și gps-uri ieftine? Pe-atunci s-a întâmplat. Ne-am luat hartă, pentru că așa era la modă. Domnul la volan și doamna copilot. Doar că el habar n-avea pe-atunci că eu și orientarea în spațiu suntem ca vițelul și poarta nouă.
Ei bine, am nimerit într-un final hotelul, am nimerit și relaxarea, am nimerit și plictiseala apoi. Că de, pe tineri nu-i poți ține prea mult într-un singur loc. Și dacă tot eram în Târgu Mureș, de ce să nu fi vizitat ceva?
Ne-am dus la ZOO și-apoi am hotărât de comun acord să mergem să-l vizităm și pe domnul Brâncuși. Doar că habar n-aveam încotro s-o apucăm. Și ca orice cetățean român, direct din mașină, am început a-i întreba pe oameni:
Unde este Poarta Sărutului?
Nemtudom în sus și nemtudom în jos! Nu doar că nimeni n-avea habar unde-s lucrările domnului sculptor, dar nici nu nimeream măcar pe cineva care să (vrea) să înțeleagă limba română. Unul ne-a zis ”țentru, țentru” și-am mers spre centru. Altul ne-a arătat ceva spre stânga și-am mers într-acolo.
Și tot așa vreo oră ne-am învârtit prin Târgu Mureș de-aveam impresia că domnul Constantin Brâncuși fugea de noi.
Într-un final cred că s-o fi săturat Dumnezeu de-atâta râs și și-o fi făcut milă de cei doi viței care nu găseau nici măcar spitalul poarta nouă.
În sfârșit am întâlnit, într-o stație de autobuz, o doamnă care nu doar că vorbea foarte clar limba română, dar ne-a și răspuns cu respect și calm. A întins mâna spre înainte pentru a ne ghida și a spus cu o mare profunzime:
– Tot înainte, vreo 300 km până-n Târgu Jiu!
În acel moment parcă-i și vedeam fața domnului sculptor:
Acum sincer și fără supărare, dar chiar vi se mai pare atât de mare ”gafa” Irinei Rimes? Hai, serios!
surse foto: wikipedia
6 Responses
Cum sa spui unei valori nationale doar „domnul sculptor”? La noi la romani se practică negarea valorilor (domnul sculptor a mers pe jos până la Paris, domnul Eminescu a murit sărac și bolnav, domnul Labiș a fost impins in tramvai de un securist), urmată de fanfaronada megalomaniaca: marele, imensul Brâncuși, poetul național Eminescu, geniul Labiș, etc.
Un fel de te-am omorat, dar uite ce frumos te comemoram.
Nu mi s-a părut nimic aiurea in formularea „domnul sculptor”. Si daca ar fi fost, fiecare are dreptul la libera exprimare. Sa fim seriosi, omul de rand nu citeste poezie si nu face gratar la Masa Tacerii.
Nu ştiu exact chiar cât de rău a fost pusă Irina la zid. Eu doar mi-am adus aminte că avem cu toții momente de idioți. Cine e făr’ de păcat s-arunce primul piatra! 😉
???????????? Tare asta! Ce să și facă poporul român, când are de toate, totul funcționează normal, laptele și mierea curg?! Să dea cu parul în capra vecinului, pardon, a Irinei. ????
Noroc cu Irina, că altfel nu aflam câtă cultură are poporul român şi cât îşi apără valorile. Oare ştiu aceştia şi câte monumente istorice stau în paragină?
Bine ca știu, totuși cine e Brâncuși. O dat cultura în ei, ca să vezi!
Bre, dar n-ai spus daca pana la urma ai ajuns la Tg. Jiu ???? Vezi ca avem o superbloggerita din orasul lui Brancusi. Noua ne-a fost ghid prin 2015, cand s-a consemnat si primul Blog Meet din istoria Tg. Jiu ???? https://danielbotea.ro/2015/02/blogoltenii-offline-la-brancusiweek.html Spor!