Cele 6 tendințe ale stilului de scris

Crezi că îți lipsește stilul? Oare de ce?

Pentru că ești probabil prea timid(ă) pentru a te afirma, pentru a-ți arăta preferințele într-o anumită întorsătură a frazei, un ritm al ei, pentru o anumită punctuație, și posibil să ai tendința de a lua drept model construcțiile stereotipe.

”Lipsa de stil reprezintă semnul unei prea mari timidități care ne cantonează în alegeri timorate.”

Dar a dezvolta un stil presupune distanțarea de standarde, însoțită de asumarea unor riscuri mai importante. Făcând dovadă de stil, deci de originalitate, te temi adesea să nu te îndepărtezi ori să nu te desolidarizezi de ceea ce este în general admis, cu atât mai mult cu cât stilul unui document (a unei cărți, al unui articol) angajează mult mai mult persoana decât conținutul lui.

Prea greoi, prea sec

Repetiții, termeni improprii, stângăcii de vocabular, fraze întortocheate, imagini forțate, o structură discutabilă – acestea sunt simptomele absenței stilului. În mod paradoxal, această absență nu rezultă întotdeauna dintr-o lipsă bine determinată. Se întâmplă adesea să facem dovadă de nesiguranță stilistică tocmai atunci când ne străduim să avem un stil, de unde și tendința de a ”îngroșa”exprimarea cu întorsături pretins elegante. Acesta este stilul greoi, umflat, care dă imediat impresia cititorului că se sufocă sau că a mâncat prea mult.

Invers, un text fără stil poate fi consecința unei exprimări sărace, a unei tendințe excesive de a diminua bogăția ideilor, de a-i nivela exprimarea și de a-i suprima asperitățile.

Așadar,

Ce este stilul?

Stilul este rezultatul unei exprimări:

• bogate:
  – întotdeauna ai la dispoziție anumite cuvinte, punctuația, timpuri ale verbelor și cu ajutorul acestora îți creezi o imagine de ansamblu: tandră, tonică sau organizată;
• proprie unui timp (epocă):
  – exprimarea poate fi arhaică, dar de preferință alege să fie autentică. Cel care are stil poate scoate cu ușurință de la naftalină câteva arhaisme ale limbii fără ca cititorul să simtă că textul este forțat;
• estetizante:
  – prezența sau absența ornamentelor constituie elementele cel mai ușor de observat.
  – ornamentul sau lipsa lui se observă din alegerea cuvintelor, din ritmul legat de punctuație, din lungimea și cadența frazelor. Stilul este deci un fel de manoperă expresivă și estetică.
• originale:
  – iată ce spune Jules Renard: ”Ceea ce caut înainte de toate într-un roman sunt ciudățeniile frazei.”
• elegante:
  – grație, clasă, puritate, un ”niciodată citit” ce rămâne discret și, drept constantă: legile estetice actuale. (de exemplu: în prezent a dispărut iubirea pentru descrierile foarte, foarte lungi. dacă în trecut acestea erau fermecătoare, astăzi sunt plictisitoare)

De asemenea, redactarea articolelor, ca și scrierea literară, se supune creativității mai mari sau mai mici, iar aceasta nu este singura responsabilă de tonalitatea stilistică a scrierilor. Locul acordat cititorului constituie o altă variabilă a identității stilistice. Dimensiunile de absență/ prezență ale cititorului, ale acțiunii și ale creativității determină apariția a trei perechi de tendințe:

În cele ce urmează îți voi detalia cele trei grupe: prezența cititorului, prezența acțiunii și prezența creativității și, prin urmare, cele 6 de tendințe ale stilului de scris. Folosite în mod eronat, acestea pot avea un efect negativ asupra conținutului redactat.

Stilul din:

Prezența cititorului

Tendința narcisiacă

”Așa cum eu am spus deja, una dintre cele mai mari greșeli ale demersului intelectual este de a-l folosi pentru a apăra o părere deja formată” – Edward de Bono

EXEMPLU: ”Noi propunem programe de formare, originale și pe măsură. Echipa noastră concepe, amenajează, modernizează formările pentru o mai mare eficacitate. ”

A scrie astfel presupune un egocentrism, atașat unei misiuni de redactare înțeleasă ca un circuit închis. Corespondențele sau descrierile tipizate pot dezvolta această tendință, anonimatul cititorilor făcându-i pe aceștia din urmă inaccesibili redactorului.

Alt motiv: egocentrismul de drept în anumite scrieri emanate de către autorități. Distanța ierarhică, tutelară sau administrativă poate atunci produce scrieri reprezentative ale acestei tendințe. Poziția umilă a potențialului cititor îl face pe cel care scrie să-l piardă din vedere.

Tendința narcisiacă exclude prezența cititorului. Scriitorul, dimpotrivă, se manifestă prin:

– folosirea repetată a lui ”eu”, ”noi”, și ”personal”;

– elementele tind să-i pună în valoare locul, statutul și rolul său de semnatar.

Tendința relațiilor cu publicul

EXEMPLU: ”Ce trebuie să credem despre aceste păreri? Să vedem acum ce putem crede despre valoarea acestor metode. Unii au fost poate surprinși să constate ….. și au manifestat un anumit scepticism…. Eu cred că nu se înșeală.”

Tendința relațiilor cu publicul se identifică prin folosirea:

– termenilor de contact;

– formulelor de incitare;

– trimiterilor la relația dintre scriitor și cititor;

– elementelor de incitare ce consolidează rolul atribuit cititorului;

– termenilor rituali pentru a concretiza relația.

Tendința a cunoscut o dezvoltare extraordinară. Inspirată din practicile jurnalistice, ea pune cititorul pe primul plan. Face dovada unei deschideri spre cititor și, în general, spre relație.

Stilul din:

Prezența acțiunii

Tendința tehnocrată

Tendința tehnocrată pune informația acolo unde tendința pragmatică o propune sau o impune. Căutând adesea o garanție a obiectivității, scriitorul și cititorul recunosc în plus în scrierea tehnocrată seriozitatea și importanța vocabularului specializat: informația cu gradul cel mai mare de precizie, într-un mod descriptiv, static.

EXEMPLU: ”Metodele statistice și istorice nu se preocupă cu observația, metodele comparative, nomotetice și fără îndoială raționaliste o permit, fără a-i pune condiții deosebite. Tipologia concretă implică, dimpotrivă, o observație pe care tipologia idealistă și genetica o revendică, dar care este, în aceste ultime două cazuri, discutabilă.” (Madeleine Grawitz – Metode de știință socială)

Caracteristici ale tendinței tehnocrate:

– construcție impersonală a frazelor;

– vocabular specializat;

– neologisme tehnice;

– termeni tehnici;

– un sistem referențial între redactor și cititor a priori comun;

– densitatea de informații;

– minimă atenție acordată destinatarului.

Tendința pragmatică

Scrierea pragmatică precedă acțiunea și anticipează dificultățile. În fața cititorului, ea întreține o pedagogie de profesor de gimnastică, preocupat de performanțe.

Ea dinamizează informația cu ajutorul:

– verbelor de acțiune;

– modului imperativ sau infinitiv;

– frazelor scurte;

– unui referențial comun sau explicit;

– exemplelor;

– adesea, elementelor vizuale;

EXEMPLU: ”Alegerea tipului potrivit de grafică este în întregime subordonată faptului că ai o idee clară asupra conținutului mesajului tău… Nu, mesajul tău (al dumneavoastră) este cel care trebuie subliniat, ideea precisă pe care dorești să o prezinți. Pentru a înțelege importanța acestei prime etape, desenează atâtea grafice câte vei reuși să îți imaginezi….”

Stilul din:

Prezența creativității

Tendința puristă

Scrierea puristă trezește în noi tehnicianul scrierii, fascinat de rotițele și de mecanismele ei. Cu meticulozitate, respectând vechi uzanțe, scrierea puristă aplică în consecință în mod riguros normele de exprimare. În plus, ea oferă cititorului subterane informative: glose și citate. Fondul și forma sunt aici studiate cu grijă.

Tendința puristă este un gen care asociază:

– bogăția citatelor;

– sursele indicate;

– grija față de etimologie;

– organizarea ideilor;

– varietatea vocabularului;

– o ortografie ireproșabilă;

– o punctuație scrupuloasă;

– atașamentul față de vechile forme;

– fraze mai lungi.

Tendința literară

Scrierea literară presupune un ”meșteșug al cuvintelor”. Străduindu-se să exploreze resursele creative ale scrierii, se combină:

– un vocabular sugestiv în emoții;

– grija pentru ritm;

– figurile de stil;

– o îndrăzneală elevată;

– câteva urme de tradiționalism.

EXEMPLU: ”Trebuia să ai impresia de joacă cu timpul, de încăierare cu el, că smulgi notele care evadau cu greu din pîlnie. ”

---

Acestea fiind scrise, sper că informațiile îți vor fi de folos, iar dacă încerci să identifici exact stilul pe care l-am adoptat în acest articol, îți spun doar că cele trei dimensiuni stilistice sunt cumulabile construind astfel amprenta ta stilistică. DAR adeseori una dintre tendințe este mai semnificativă decât celelalte. Care dintre tendințe observi că le-am adoptat?

Va urma

La fel cum romancierul este predestinat a deveni maestru, posesor al unui stil unic, la fel și tu, în calitate de scriitor, redactor sau blogger trebuie să îți definești identitatea stilistică, fapt pentru care voi reveni cu informații de mare importanță, deoarece fiecare stil/ tendință are mediul său.

În ce mediul se potrivește cel mai bine tendința narcisiacă, pragmatică, tehnocrată, puristă sau literară? Află în articolul următor : ” Fiecare stil cu mediul și cititorii săi”.

Atenție! nu există o identitate mai bună decât alta! Alegerea trebuie să fie favorabilă momentului în funcție de: circumstanțe, cititor, obiectivul tău de comunicare.

Surse informații adaptate prezentului: ”Cum să scriem” – Catherine și Odile Pierron

surse foto: canva.com