Când m-am oprit din jonglat

Temperatura se ridicase peste limita suportabilă, iar norii prinseră teamă de cer. Nici păsările nu se mai perindau prin văzduh, alungate fiind de arșița pe care soarele o arunca peste pământ cu nepăsare.

Totul în jur se evapora treptat, iar eu mă ascundeam la umbra unui nuc, învârtindu-mă în jurul său precum acele unui ceasornic. Astfel cunoscusem timpul. Număram secundele rezemată de scoarța aspră a singurei entități care dorise a mă proteja.

Firele de iarbă nu mai creșteau. Le priveam uscându-se, păsându-mi prea tare de pierirea lor.

Pustietatea mă prindea de picioare, iar dorul de viață se năpustise asupra mea precum un trăsnet mut, dar vizibil.

Dintr-o dată, după nu știu cât timp, un sâsâit mă trezise din a privi rumenita iarbă. Alături de mine se întindea, rece și pierdut, un șarpe. Altădată m-aș fi speriat, însă în acel moment nu-mi mai păsa. Mă bucurase prezența lui. Cel puțin nu rămăsesem ultimul martor cenu reușise a împiedica toată creația de la deyintegrare.

Când s-a încolăcit în jurul meu, speram în adâncul sufletului să ia înțeleapta decizie de a mă sugruma pentru a-mi închide definitiv ochii înainte ca lumea să ia sfârșit, însă cumva simțisem dinainte că prezența lui s-ar fi putut datora aceleași dorințe. Ar fi sperat poate să-l ucid pentru a-i curma suferința, însă chiar și în ultimul moment egoismul uman rămâne neclintit.

Tovarăși de suferință, am rămas îmbrățișați în pântecul pământului. Stând așa. Îmi amintisem că batakii din Malaezia cred cu desăvârșire că, undeva sub pământ, s-ar ascunde un șarpe care va nimici lumea. Dat fiind faptul că era singura formă de viață ce-și făcuse prezența în tot acel deșert, crezusem că ar fi fost el, cel mai vechi zeu creator, Atum, cel care a scuipat întreaga creație, de la începutul timpurilor, după ce singur se ridicase din apele primordiale. Însă prăpăditul de lângă mine arăta departe de a fi Marele Șarpe al Originilor.

Apoi m-am gândit iarăși: dacă este însuși Kundalini, care-l are drept corespondent pe șarpele Ananta, cel care stă încâlcit la baza axei lumii?

Ca o sclipire, gândul acesta îmi dezvăluise că Ananta semnifică dezvoltarea și stabilitatea. Însă, aș fi putut fi chiar eu axa lumii cu atât de mult haos în mine?

M-am ridicat cu șarpele îmbrățișându-mă din cap până-n picioare sub forma unei spirale. Atunci am privit în vale unde o pătură groasă de nori ascundea întreaga viață pământeană.

Când oare urcasem în vârful pustietății și când pierdusem noțiunea?

Mă aflam acolo unde voisem să fiu.

Înainte de Apocalipsă am văzut și am înțeles tot ce era necesar pentru a putea căpăta puterea creatoare a unei noi lumi.

Totul s-a întâmplat după ce am aruncat toate bilele și m-am oprit din jonglat.

sursa foto: Pixabay / Ellen Qin