anaphielle

Bile albe, bile negre

Share

Uneori mă surprind stând pe o balanță, cu trupu-mi între talere și picioarele-mi balansând fiecare pe câte o parte. Ba mai mult, mâinile-mi jonglează nenumărate bile multicolore, iar atunci când scap vreuna, parcă tot mai multe apar de nicăieri, forțându-mă să le arunc în aer la nesfârșit. Nu-mi mai simt demult oboseala mâinilor, iar ochii mei uscați nu-și permit umezeala pe care lacrimile au puterea de a o oferi. Mi-e teamă să permit ochilor încețoșarea. Mi-e teamă să aflu ce s-ar putea întâmpla dacă mă opresc din jonglat. În urma celor scrise și citite, mă găsesc atârnată între a urî tot ceea ce am iubit și a ierta tot ceea ce urăsc. Vezi tu, vechile trăiri ies la suprafață fără să-și strige clar scopul. Ori poate doar eu sunt înăbușită de surzenia propriilor mei ochi. Oare – Oarecare – Oarece – Oarecine – Oarecum – sunt doar câteva dintre bilele ce nu au cunoscut vreodată abisul de sub mine. De-o fi vreun abis acolo… De multe ori am scăpat Obida și s-a înmulțit cu toate sinonimele: durere, suferință, mâhnire, amărăciune, nedreptate, asuprire, oprimare, umilire, persecuție. Pe când am scăpat Iubirea, m-am trezit că-i sunt atașate mai puține cuvinte: dragoste, amor, pasiune, afecțiune. Păi și în acest caz ce-aș fi avut de făcut când numărul mingilor negre depășeau cu mult socoteala celor albe? Am avut grijă să nu le mai pierd din mâini pe niciunele. Dar într-o zi mi-a căzut Sufletul. Nici nu știusem până atunci că aș fi avut așa ceva. Iată cum m-am pricopsit cu încă douăsprezece forme perfect rotunde: conștiință, cuget, gândire, psihic, inimă, bunătate, omenie, caracter, generozitate, avânt, curaj, tărie. Atunci mi-am dat seama: pot scăpa dinadins tot ce este alb pentru a reveni înmulțite, iar astfel mă voi umple de tot ce este bun. Zis și făcut! Însă fără dexteritate, socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg. Iată-mă așadar acum, pe-această balanță, aruncând în aer o multitudine de mingi, concentrată să nu mai pierd niciuna de teama unei greutăți pe care nu voi mai reuși a o susține. Ce mi se poate întâmpla dacă mă opresc? Liniștea ori pierirea? Care dintre cele două mă va cuprinde? De teama de a nu mai fi, nu am curajul de a risca. Totuși aceasta să-mi fie existența? Un trist circar blocat în propriile sale sentimente… 

sursa foto: pixabay / realworkhard

navigatie

9 Responses

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *