anaphielle
Share

Sunt într-un labirint. Blocată. Caut ieşirea de prea mulți ani. Zidurile astea înalte mi-au devenit casă, dar ştiu că aici nu este ACASĂ. Mă întreb ce păcat am săvârşit înainte de a fi aruncată în închisoarea minții mele. Este Iadul! Mi-a spus cândva un preot că diavolul a pus deja stăpânire pe mine fiindcă nu cred că există, iar eu am râs în hohot. Astăzi tind să îi dau dreptate. Oare la asta se referă scrierile biblice când avertizează despre diavol şi posedare? Mă întreb unde au plecat toți îngerii mei. Nu mai ştiu ce ori în ce să cred. Prea multe căi am urmat prin acest labirint pustiu. Ba nu, nu este deloc pustiu. E plin de zgomot şi furii şi spaimă. De curând mi-am dat măştile jos. Am obosit să mă prefac într-un om normal. Mă întrebam adesea de ce sunt singură şi am înțeles că îi sperii pe toți cei care ajung în preajma mea. Abia mă pot suporta eu, dar alții! De i-aş condamna, m-aş amăgi în van. Au dreptate poate. Sau poate că nu. M-am gândit la un moment dat să escaladez pereții ăştia, dar pe când mă aflam la jumătatea zidului, brusc au ieşit de printre crengi spini imenşi, ca aceia din filmele fantastice pe care doar magia îi poate crea. M-au străpuns nemiloşi parcă spunându-mi „Eşti prizonieră! Te-am prins evadând. Pedeapsă ție!” Unul dintre ei mi-a perforat pielea cu zgomot, apoi a intrat pe lângă inimă rupându-mi carnea. Un timp mi-am auzit inima plângând. Am plâns şi eu cu ea. Astăzi nu ştiu dacă încă plânge ori dacă obişnuința m-a surzit. Altădată am săpat în pământ rupându-mi unghiile până la sânge, cerând iertare mâinilor mele pentru suferință, dar promițându-le că în curând vom regăsi libertatea. Le-am dezamăgit. Cu cât săpam mai mult, cu atât pământul se aşeza la loc de parcă nimeni nu l-ar fi deranjat vreodată.

Şi-atunci, care mi-ar mai fi alegerea? Oare am dreptul să aleg libertatea ori am fost aruncată aici condamnată pe viață? Cunosc prea bine acest labirint. Sunt aproape sigură că nu există nicio ieşire. Dar, nu ştiu de ce, încă mai sper.

Sursa foto: pixabay

navigatie

8 Responses

  1. Prinde-te de orice fir al Ariadnei, fie el și o simplă himeră a unei speranțe și pășește înainte! Tot înainte. Un pas urmat de altul.
    Te îmbrățișez! 🤗

  2. Mintea e cel mai bun slujitor sau cel mai puternic dușman, depinde de tine sa o modelezi si cred ca ieșirea din labirint se face când îți îndrepți ochii spre ceilalți, spre alte dureri sau alte lucruri frumoase

  3. „Nu te lasa biruita de rau ci biruieste raul prin bine.”
    Iubeste-te, iarta-te, întareste-te, lumineaza-te, confrunta-te cu gândurile obscure, priveste în sus spre Lumina Divina, si sunt încredintat ca Fiul omului îti va da pacea si linistea deplina ! Dumnezeu te iubeste, Dana !
    Fii binecuvântat cu kiniste, pace si bucurie, Suflet drag !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *