anaphielle

Antiparenting – Savatie Baștovoi

Share

Mult timp mi-a luat să cumpăr această carte. Intrasem pe grupul Antiparenting în urmă cu 3 ani și în câteva zile deja făcusem cale întoarsă. De ce? Din cauza postărilor și sfaturilor care se loveau cap în cap cu ceea ce credeam că ar fi putut însemna ”antiparenting”. Nu am înțeles pe-atunci de ce erau permise tot felul de păreri, mai ales cele care concluzionau că bătaia ar fi ruptă din Rai. Prin urmare, am ales să ies din grup și să-mi văd de treaba mea. Dar în tot timpul urmat, cartea ”Antiparenting” mi-a sărit în ochi de atât de multe ori încât am decis să o cumpăr. Cineva chiar mi-a spus că scrie în carte că îți poți lovi copilul. Acum mă întreb dacă chiar o fi citit cartea. Nu, dragii mei, am citit cuvânt cu cuvânt și nu am găsit nimic care îndeamnă spre rău. Nici măcar să strigi la copil, ci să îl iubești. Deci, care este aportul grupului de pe Facebook? Direct sau indirect, zecile de mii de persoane adunate acolo au participat la scrierea cărții fiindu-le observate sugestiile, experiențele personale, poveștile și mărturiile. E ca și cum s-ar fi făcut o cercetare în domeniul psihologic sau sociologic. Abia după citirea cărții am putut înțelege asta.

Savatie Baștovoi are un talent formidabil de a scrie. A adoptat un stil ușor, decorat cu blândețe și cuvinte de suflet. Iată ce scrie despre mama și tata:

”Mama este cerul copilului, ea este căldura și hrana, apărarea și mîngîierea, dulceața și lumina. căldura și răcoarea, tandrețea și despărțirea; într-un cuvînt, Cosmosul întreg, cu întunericul și lumina, căldura și răcoarea, cu stelele căzătoare și apa de dincolo de stele, se prăbușește pentru o vreme în făptura mamei. (…)”

”Tatăl este dumnezeul pămîntesc, chip al Tatălui Ceresc, apărător și învățător, hrănitor și străjer al raiului sufletesc în care mama și copilul sunt puși să sălășluiască.(…) Pentru copilul său, orice tată este cel mai puternic, cel mai priceput, cel mai neînfricat. Tata poate totul (…)”

Mi s-au așezat direct pe suflet aceste descrieri despre cei doi cei mai importanți oameni din viața unui copil.

Cine este autorul?

Ieromonahul  Ștefan Baștovoi (n. 4 august1976Chișinău), cunoscut mai mult ca Savatie Baștovoi, este un eseist, poet, romancier, teolog și scriitor român din Republica Moldova. A fost și moderator al unei emisiuni televizate. (wikipedia) De înțeles fiind faptul că se menționează în lectură legătura cu Dumnezeu și Iisus Hristos, însă, contrar așteptărilor mele, ieromonahul nu insistă pe această temă și nu impune un mod de viață religios, ceea ce m-a făcut să continui să citesc. Recunosc, m-am întors împotriva religiei de când eram pe băncile școlii, datorită contradicțiilor, impunerilor și mai ales a faptului că orice făceam ar fi putut fi un păcat aspru pedepsit de un Dumnezeu extraordinar de iubitor. Însă în urma menționărilor din carte nu am mai simțit rezistență, ci acceptare și liniște.

sursa: antiparenting.ro

”Antiparenting” este ca o mișcare împotriva tuturor sfaturilor de parenting oferite de-a lungul timpului de nenumărați experți în parentologie și ni se prezintă efectele adverse ale iubirii necondiționate. Am observat că foarte discutat și neacceptat a fost subiectul ”tantrum” abordat în carte în urma căruia Savatie Baștovoi a fost acuzat că a jignit copiii prin următoarea afirmație: ”Crizele de furie nu sunt nimic altceva decât manifestările unui ego umflat până la măsura luciferică, pornit să-și ucidă semenii. Furiosul se aseamănă în crizele sale cu un împărat nebun care ucide pentru a se distra.” Ei bine, am pierdut propoziția asta și nu am perceput-o ca pe un atac direct la copii, deoarece mai sus se explică diferența dinte mânie și furie: ” Așadar, mânia este o caracteristică a naturii umane, întru totul normală și naturală, pe când furia este o formă îmbolnăvită a mâniei. (…)” Adepții iubirii necondiționate sfătuiesc ca atunci când copilul are o criză de tantrum, părintele să îi fie alături, să îl mângâie și să îl asigure pe copil că este înțeles. Savatie Baștovoi susține că tocmai asta îl înfurie pe copil, fiindcă copiii au nevoie de stabilitate, de autoritate și prin acestea să se simtă în siguranță. Autoritatea nu este totuna cu agresivitatea! Să fii ferm în fața copilului este departe de a fi dur cu el și susțin acest lucru din propria-mi experiență.

L-am citit pe Alfie Kohn cu iubirea lui necondiționată și mi s-a părut extraordinară abordarea prezentată, astfel că am pus-o în practică. În mai puțin de o lună de zile nu îmi mai recunoșteam copilul. Parcă se întorsese împotriva mea, deși eu îi ofeream înțelegere în absolut orice. Ajunsese să strige la mine și să plângă din cele mai mici motive. Odată eram în magazin cu el și a început să țipe că îl lovesc și că îl doare, deși eu îl rugasem doar să rămână lângă mine. Vă puteți imagina ce am simțit. Mi-am dat seama că acea ”iubire necondiționată” este un monstru ascuns care îmi dezechilibrează familia și m-am reîntors la modul instinctiv de creștere al copilului – acela de a fi fermă, de a-l iubi și cu refuzuri, nu exclusiv cu îmbrățișări și permisiuni infinite. Pentru o singură lună de ”iubire necondiționată”, mi-a luat 6 luni să revin la modul normal în care să mă pot înțelege din nou cu copilul meu. Fără agresivitate și fără niciun fel de abuz, ci doar folosindu-mă de autoritatea de a fi părintele copilului meu pe care am datoria să îl educ cât pot de bine. Am prezentat experiența mea câtorva mame pe care le-am cunoscut, fiindcă mă întrebau cum de copiii mei nu fac crize și mă ascultă. ”Permiți mult prea multe”, am spus și nu m-au crezut. Astfel că am văzut cu ochii mei câteva crize ale acelor copii care m-au făcut să știu că o comparație ”luciferică” nu este chiar atât de exagerată. De exemplu, o mamă nu mâncase toată ziua pentru că copilul se arunca pe jos și urla până la învinețire, interzicându-i total mamei să se atingă de mâncare.

”Antiparenting” nu este o metodă inovativă de a crește un copil, ci reamintirea firescului. Poate că unele afirmații sunt deplasate (nu știu care), însă per ansamblu cartea este atât de frumoasă încât mă reîntorc la ea pentru a citi unele capitole doar de drag. Nu se vrea a fi o carte revoluționară, ci un sprijin pentru părinți.

Ultima parte a cărții prezintă ”zece povestiri din copilărie” ale autorului, care m-au dus într-o stare de nostalgie, amintindu-mi de vacanțele petrecute la țară pe când eram copil și voiam să descopăr lumea întreagă cățărându-mă în copaci ca să ating cerul sau pieptănând berbecul unchiului ”ca să nu îl înțepe cumva scaieții”.

”Compania adulților nu doar că nu este o povară, ci e dorită de copii. Socializarea și joaca cu alți copii au rostul și bucuriile lor, dar nu trebuie să-i privăm pe copii de una dintre nevoile lor de bază, aceea de a petrece timp cu adulții, de a se juca și a învăța de la ei” – Savatie Baștovoi

Acestea fiind scrise, doresc să menționez că acest articol nu se vrea a fi o recenzie, ci propria-mi părere asupra unei lecturi.

Toate cele bune!

navigatie

14 Responses

  1. La un moment dat ajunsesem si eu pe acel grup. Nu am rezonat deloc cu el, mi se pareau aberatii tot ce se scria acolo. Tot de acolo auzisem de aceasta carte si la fel citisem ca incurajeaza se le dai cate una. Mi se pare ca si Printesa Urbana se luase de el legat de asta. Era o chestie cu o palmuta la fund, nu mai stiu exact. Oricum m-am gandit atunci, Doamne ce carte si evident nu mi-a mai trezit interesul. Ma bucur ca ai reusit sa treci peste si sa o citesti. Ma bucur ca am aflat de fapt, despre ce este aceasta carte. As fi ramas la idee ca este o prostie.

    1. Te înțeleg atât de bine, Otilia! Eu sunt curioasă de fel şi cartea asta pur şi simplu nu mi-a dat pace. Recunosc că mă aşteptam să o arunc la gunoi după primele pagini, dar mi-a fost o lecție să nu mai fiu chiar „o oaie” mereu şi să mai ies din turmă pentru a-mi face propria părere.

  2. Ce frumos ai scris si chiar imi doresc foarte mult sa citesc această carte. Chiar avem nevoie să ne reamintim firescul, în lumea asta care pare că se află doar la extreme. De curând cineva mi-a zis ca nu trebuie sa-i spui nu copilului. Serios? Si el cum o sa mai stie ca nu e bine, ca nu e voie, ca se poate răni si asa mai departe? Cat de curând am sa o cumpăr.

    1. Mulțumesc, Ralu! Lumea este creată din pozitiv şi negativ, adică şi din „da” şi „nu”, iar tot ce contează este să se găsească echilibrul fiindcă tot ce este prea mult strică, indiferent din ce categorie face parte.

  3. Interesantă cartea propusă de tine și mai ales de mult ajutor. Copilul meu e adult azi dar l-am crescut cu dragoste și fermitate în hotărârile mele bune. Pentru ce am greșit și mi-am dat seama, că doar homo sum, n-am ezitat să-mi cer scuze chiar atunci când el nu prea înțelegea ce vreau. Crescând a priceput perfect.
    Paragraful ultim legat de compania părinților îmi pică perfect căci am început un articol tocmai pe un subiect apropiat. Și nu știam de această carte.

    1. Mă bucur că ți-a crescut copilul frumos, dragă Elvira. Super, sper să te ajute cartea! Aştept să citesc articolul şi dacă te pot ajuta cu ceva, nu ezita să îmi scrii. 🤗

  4. Vai! Din câte ne spui tu, aș rezona cu cartea. Nu sunt adepta metodelor moderne de educare. Consider că copiii au nevoie de limite și fără ele vor ajunge să creadă că totul li se cuvine și vor deveni egoiști.

  5. Am auzit și eu de carte pe un grup de literatură. Din comentariile de acolo îmi făcusem o opinie pe care acum o consider distorsionată. Pare o carte interesantă, utilă chiar 🙂

  6. Si eu consider ca cei mici au nevoie de limite. Asta cu sa nu spui nu niciodata copilului mi se pare ca cel mai mult pe ei ii afecteaza. Voi cauta si eu cartea, cu siguranta.

  7. Bună dimineața, Ana ! 🙂
    Din stânga PRUTULUI străbun,
    de la SUD de ”Pădurea nebună ” .
    mai exact de pe malul DUNĂRII bătrâne,
    Alioșa te salută și îți mulțumește pentru VIZITA făcută 🙂
    căci altfel,
    NU aflam de INTERESANTA CARTE plină de ÎNVĂȚĂMINTE ! 🙂
    OMUL cât TRĂIEȘTE învață , EU trăind, ÎNVĂȚ mereu !!! 🙂 🙂 🙂
    Toate cele bune ! 🙂
    Alioșa ! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *