anaphielle

Piatră de hotar – Monica Tonea

Share

”Mă strădui în zadar să îmbrac într-o notă de normalitate desfășurarea absurdă a evenimentelor disparate. Cum să dau un sens lucrurilor, dacă eu renunț la a fi eu?” – Dezolarea sfârșitului lumii – Monica Tonea / Piatră de hotar

Am întâlnit pe cineva în Dimensiunea unei zile . Din întâmplare ori din vreo conspirație a Universului. Habar nu am. S-a înfăptuit poate dorința cuiva de a reuni suflete sau poate a fost pofta mea să parcurg un șir de litere ce stau alăturate în lumea lor de hârtie cu parfum de carte plăcută. Apoi, practic m-am împiedicat de o piatră de la marginea unui hotar , după care pielea parcă mi-a devenit puțin maronie. Să fi stat prea mult în soare? Posibil. Pielea mi-a spus că nu-i bronz, ci acastanhada , după care am căzut într-o nebunie temporară. Cum să-mi poată vorbi învelișul ăsta ce-mi acoperă trupul? Am devenit curioasă și m-am ascuns în pivnița de la etaj sperând într-o apariție ce-mi va explica acea clipă închegată. A apărut cineva, da. Ceața. Am aprins veioza seară de seară sperând că lumina va pătrunde prin particulele ei, însă prin acest gest am privit dezolarea sfârșitului lumii , înțelegând apoi spuma albă a unui dor ce mă scosese cândva din purgatoriu. Ai avut vreodată o conversație cu tine? Dar dintre acelea sincere care să te înalțe în infinitul Universului de la Ursa Minor până în capătul necunoscutului, acolo unde se spune că nu ar exista finaluri.

Te-ai gândit vreodată cum ți-ar fi povestea dacă într-o bună zi te-ai împiedica, așa ca mine, de o Piatră de hotar?

Oare s-ar schimba ceva?

S-ar schimba cel puțin ritmul bătăii inimii tale.

Ar deveni mai calm și profund, fără nicio zbatere inutilă.

Literele din file mi-au conturat pe cineva. Pe cea care le-a pus una lângă alta construind rând după rând, umplând pagină după pagină pentru a dărui un parfum de carte impecabil. Monica Tonea a scris despre tine, despre mine, despre el și ea, despre totul și nimicul de pretutindeni.

Piatră de hotar reînvie speranța scrisului frumos, curat și profund. Te poartă de ici până colo și înapoi, ținându-te de mână. Pe palme. Da, cartea te ține între palmele sale, nu învers. Să știi asta și să te bucuri! Poți ține multe cărți în brațe, dar nimic nu se compară cu cele care te cuprind.

O carte, șaisprezece povestiri și o bucată de suflet

Știu, ”o carte, 17 povestiri care te țin captiv în universurile create de autoare cu rafinament și talent narativ. (…)”, dar pentru mine au fost doar 16 povestiri, fiindcă ultimele pagini sunt cele mai profunde. Ca un final pe care nu l-ai așteptat, dar a venit pentru a te trezi din iluzii pe care le hrănești zi de zi în van, și pentru a-ți reaminti de timpul care trece fără să se uite înapoi. Sentimente și trăiri culese din adâncul unui suflet – asta vei găsi dacă poți privi prin, în și dincolo de rânduri.

Citește și spune-mi apoi: mai știi ce este viața?

navigatie

13 Responses

  1. Am mai citit câteva recenzii despre această carte. Am urmărit și blogul Monicăi si nu vreau decât să citesc și eu această carte și să mă întreb apoi dacă mai știu ce este viață. Zilele acestea o să o comand și eu.

  2. Unele lucruri din viața noastră ne dau peste cap sau ne dau de gândit pentru prea mult timp. Orice s-ar întâmpla,ar trebui să învățăm din tot ceea ce ne iese în cale. O să citesc și eu această carte 🙂

  3. Minunate cuvintele tale! Chiar as vrea sa ma impiedic si eu de piatra asta de hotar – am sa o comand in curand ❤

  4. E drept că e greu de definit viaţa după Piatra de hotar. Dar cumva parcă guşti mai mult din ea după ce citeşti cartea asta minunată.
    Ai scris atât de frumos, că mi-e greu să spun ceva acum.

  5. În drumurile întortocheate, labirintice ale acestei vieti relative, (din fericire scurte) efemere si imprevizibile, întâlnim, ne împiedicam si trecem multe „pietre de hotar” însa, autentica si Adevarata Viata nu are limite, nici hotare, ci este o continua scara spirala, pe care urca sau coboara atemporal fiinta rational-sentimentala, într-o activitate, evolutie, miscare în urcare dinspre pamânt spre infinit trecând de-al „Legilor de piatra” limitate vechi hotare… 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *