Aceeași specie, lumi diferite

Diferențele dintre bărbați și femei sunt mai mult decât clare. Facem parte din aceeași specie, dar cumva aparținem unor lumi diferite. De multe ori parcă luptăm unii cu alții pentru a obține supremația, însă din punctul meu de vedere, orice luptă între sexe este pierdută dinainte de a începe.

Suntem o specie ciudată? NU! Doar debusolată

Când vine vorba de dorințele noastre, de multe ori parcă ne simțim forțați să ni le inhibăm, iar apoi ne luptăm cu noi înșine, cu toate instinctele pe care nu le înțelegem doar pentru că sunt împotriva moralității. Dacă am face un efort pentru a înțelege că diferențele dintre noi sunt normale, le-am putea accepta și am putea învăța să trăim unul cu celălalt fără să simțim în permanență dureroasa greutate a barierelor.

Creierul bărbatului este structurat pentru a evalua și înțelege obiectele, relația dintre ele, importanța în spațiu, cum funcționează ansamblul și soluționarea problemelor. Principala ocupație a bărbatului era vânatul. El trebuia să știe cum să se orienteze în spațiu pe distanțe mari, trebuia să își dezvolte diverse tactici care să îl ajute la prinderea vânatului, trebuia să asigure traiul și supraviețuirea puilor săi. Așadar, nu avea timp sau nevoie să se priceapă la modalități de comunicare ori la necesități emoționale, fapt pentru care zonele creierului care țin de relațiile interpersonale nu s-au dezvoltat atât de mult ca la femeie. Femeia avea nevoie să se descurce într-un spațiu limitat, iar pentru a-și putea proteja și îngriji copiii, a dezvoltat o percepție vizuală mai amplă, un auz mai fin, capacitatea de a face mai multe lucruri odată și de a comunica. Totul a ținut de nevoi, prin urmare creierul s-a dezvoltat și a evoluat conform acestor nevoi.

”Pentru a-și demonstra iubirea față de ea, el a escaladat cel mai înalt munte, a înotat în cel mai adânc ocean și a traversat deșertul cel mai cumplit. Numai că ea l-a părăsit pentru că el nu era niciodată acasă.”

De ce bărbații și femeile se părăsesc unii pe alții?

Bărbatul are această nevoie biologică de a asigura traiul și așteaptă în schimb recunoștința femeii, ceea ce va confirma că eforturile depuse au meritat. Dacă ea este fericită, totul e bine, dar dacă ea este nefericită, bărbatul se va simți un ratat. Am auzit adesea bărbații spunând ”nu o pot mulțumi niciodată. Nici ea nu știe ce vrea.” Acest sentiment de inutilitate și ratare este un motiv suficient pentru ca un bărbat să părăsească o femeie pentru o alta care pare că este mulțumită cu ceea ce el îi poate oferi.

Una dintre nevoile biologice ale femeilor este comunicarea. De fapt de cele mai multe ori femeile sunt mulțumite pentru că au traiul asigurat și apreciază eforturile bărbatului în acest sens, însă ceea ce lipsește este sentimentul de neîmplinire în plan emoțional. Atunci când vorbesc, femeile nu au nevoie de sfaturi, dar bărbații sunt setați pentru a căuta soluții pentru că ei au o minte mai logică, în timp ce femeile gândesc mai mult intuitiv. Prin urmare, o femeie vorbește despre problemele ei pentru a se elibera de stres, nu pentru a căuta soluții. Simțindu-se neascultată și neînțeleasă, ea va considera că are un motiv suficient de bun pentru a-l părăsi.

Pentru ei: învățați doar să ascultați, fără să întrerupeți, pentru ca ea să se poată elibera.

Pentru ele: apreciați-i munca și eforturile pentru ca el să nu se simtă un ratat.

Notă: Subiectul este foarte vast, iar ceea ce am scris este la modul general pentru a prinde ideea importanței de a ne cunoaște și de a ne accepta unii pe ceilalți.

Nevoi și dezechilibru

Uneori separarea de partener poate fi foarte dificilă. Pot interveni obișnuința, copiii, societatea, confortul, etc., motive pot fi multe, însă atunci când într-o relație apare dezechilibrul, se formează o presiune dificilă de stăpânit. Partenerii suferă după satisfacerea nevoilor, iar asta creează stres și/sau stări depresive. Corpul uman, indiferent de sex, este setat să perpetueze specia, dar și să caute stări de bine, de relaxare și confort, fapt pentru care apar dorințe pentru relații extraconjugale.

Chiar și când vine vorba de activitatea sexuală, suntem diferiți. Bărbatul are un impuls sexual entuziast, femeia are un impuls sexual mai scăzut, iar acestea țin de mărimea hipotalamusului și cantitatea de testosteroni. De ce natura ne-a creat așa? De ce femeia nu are același impuls sexual pentru a asigura perpetuarea speciei? Fiindcă ea trebuie să se ocupe de creșterea copilului până la vârsta la care acesta își va putea purta singur de grijă. Ea trebuie să se asigure că puii vor supraviețui și are nevoie de bărbat pentru ca hrana și protecția să ajute supraviețuirii. Deci, după apariția puilor, impulsul sexual al femeii va fi diminuat, pe când bărbatul va avea în continuare capacitatea de a fecunda alte femele – instinct absolut normal. În plus, atenția ei nu va mai fi asupra lui o lungă perioadă de timp, ceea îl va face pe bărbat să creadă că eforturile sale nu sunt îndeajuns pentru a o face fericită – se va simți un ratat – va căuta satisfacerea nevoilor. După conceperea și nașterea puilor ea se va simți stresată – deci va avea nevoia să vorbească mult pentru a se elibera – el se va simți bombardat și copleșit – va căuta soluții de care ea nu are nevoie – într-un final se vor închide în ei.

Chiar și dacă într-o relație încă nu au apărut copiii, dezechilibrul va conduce la dorințe care să satisfacă lipsa nevoilor ambilor parteneri. Așa cum am scris, el va căuta o femeie care să fie mulțumită cu ceea ce îi poate oferi, iar ea va căuta un bărbat care să o asculte.

La început totul este perfect

Bărbatul ascultă, este romantic, femeia oferă mult sex. De ce? Acesta este procesul de seducție pentru ca cei doi să se asigure că vor cuceri și vor reuși să fie împreună cu cel pe care îl văd perfect pentru a perpetua specia. Când ne îndrăgostim, în creierul nostru se produc o serie de reacții chimice care nu vor fi permanente, deși ne-ar plăcea asta. Dacă priviți un pic spre natură, veți putea observa că semănăm multor specii de animale. Diferența este că avem ceva în plus: gândirea.

De ce nu este normal dacă e natural?

Pentru că, deși ne asemănăm cu multe alte specii, suntem diferiți. Noi avem termenul de moralitate. Simțim că în noi mai există ceva înafara faptului de a fi doar niște animale. Avem credința că am fost creați, că avem un suflet, că există ceva nevăzut care ne ghidează pașii pe acest Pământ. Indiferent de motivele pentru care a apărut ideea de monogamie, indiferent că uneori simțim că această idee contravine instinctelor noastre, avem credința și dorința de a avea același partener toată viața pentru că noi, oamenii, am definit termenul de iubire. Noi avem capacitatea și inteligența necesare pentru a înțelege că trăim într-o lume în care ce e prea mult strică. Noi putem învăța unul despre celălalt; despre comportamentul natural pe care îl avem; putem comunica despre sentimentele noastre, ne putem autoeduca, simțim empatia și dragostea. Priviți totul ca pe o provocare – ca pe un test. Provocarea de a ne găsi echilibrul. Educația și comunicarea sunt cheia. Nu este un test ușor de trecut, dar este palpitant și interesant. Avem nevoie de timp pentru a învăța.

Educația este baza!

Notă: Pentru o mai bună  îndrumare spre a înțelege cum funcționăm, vă recomand să citiți seria de cărți scrise de Allan și Barbara Pease. Cărți care pe mine m-au ajutat să lupt pentru a găsi acel echilibru între bărbat și femeie, fiindcă am înțeles ce se află în spatele cortinei.

sursa foto: pixabay